Săptămâna 7:

Mă cum se duc săptămânile astea. Oricum, pentru asta v-am pregătit ceva mai special. Este vorba de un comediant care nu își expune glumele, părerile etc. doar prin stand up cât și prin muzică. Ei bine, aia e partea care ne interesează pe noi.

Despre Tim Minchin am mai scris si pe Muzicartof. Cu toate astea, m-am gândit că ar fi bine să reiau subiectul, având în vedere că a trecut destul de multă vreme de atunci și acum când i-am văzut show-urile/concertele le-am văzut altfel decât atunci. Am prins glumele mai bine, am apreciat muzica mai bine, doar mi-a mai îmbătrânit puțin encefalul.

Să începem cu începutul. Tim Minchin e un australian care o dat de faimă în ultimii 2-3 ani. Nu toată lumea îi gustă umorul, pentru că nu e unul de duzină. Bine, are unele glume mai slabe, altele extrem de bune, dar majoritatea sunt în mijloc. Oricum, subtilitatea aia britanică, ironia aia fină există în umorul lui. Un alt lucru interesant e că subiectele lui preferate sunt: religia, știința, lupta dintre astea două, rasismul și alte probleme existențiale. Eu îi simpatizez punctele de vedere, având în vedere că e ateu, vede superioritatea științei și dovezilor știițifice asupra ”credinței” și paranormalului. Nu mai continui că nu văd rostul. Trecem la partea următoare…drumroll please…

Muzica! Își acompaniază vocalul cu pianul. Sincer să fiu, cu ochiul meu format (da de unde….nu… serios că e) aș spune că din punct de vedere instrumental e extrem de bun. Stilul lui e bazat pe jazz, dar se vede că are aptitudinea să adopte și alte stiluri pe care nu are sens să le menționez că nu are nici un farmec dacă nu vă uitați la concerte. Ultimul lui DVD e cu Heritage Orchestra a englezilor deci nu cred că i se poate reproșa talentul muzical. Vocea e oarecum nazală, slab neplăcută la început dar după ce începi să te obișnuiești cu el și chiar să apreciezi aptitudinile lui vocale. Are momente în care nu ți-ar veni să crezi ce note poate atinge.

Hai să lăsăm generalitățile că plictiseala-i mare când cineva îți turuie despre altcineva de care oricum nu cunoști mare lucru. M-am gândit că primul video din post ar trebui să fie piesa lui ”Storm” care e defapt o poezie spusă pe un ritm de jazz. Am ales-o pentru că îi cam etalează părerile asupra subiectului său dominant. Asta și pentru că e amuzant și plăcut la auz. Astea și pentru că are un videoclip genial. Astea si pentru că… ok.. numai uită-te:

Mai am încă două pe lângă asta de mai sus, deci pregătiți-vă pentru o aventură muzicală. Următoarea e dedicată copilului lui. Am uitat să menționez că în unele cazuri are un umor mai… greu de înghițit pentru cei slabi de inimă. Nu vreau să zic ce e că vă stric surpriza. Am o mică rugăminte înainte să vă uitați la următorul videoclip: uitați-vă la degetele lui și o să fie foarte evident la ce mă refeream când vorbeam de instrumental, de talent etc.

Următoarea și ultima e puțin mai serioasă. Bine, el face niște analogii acolo care la început încearcă să fie amuzante. Dar substratul piesei iese la iveală și din ceva amuzant se transformă în ceva emoțional. Prestația nu face altceva decât să accentueze sentimentul. Da, e un cântec de dragoste, dar unul foarte diferit:

Si pe nota asta vă spun că ne auzim săptămâna viitoare. Vă recomand să-i vizionați concertele și vă mai vând un pont (cam gratis): Tim Minchin va fi un personaj destul de important în sezonul următor de Californication. Odihnă plăcută, atâta cât mai este…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s